ELADIO "wutanghiddenmember" ELADIO "wutanghiddenmember" Author
Title: RECENZIE: Silent Strike și Kazi Ploae - Silent Regis (2013)
Author: ELADIO "wutanghiddenmember"
Rating 5 of 5 Des:
Eladio: Dacă până azi n-ai ascultat Kazi Ploae, e posibil să nu înțelegi mare lucru din EP-ul ăsta. Dacă până azi ai ascultat Kazi Ploae,...

coperta fata

Eladio: review_star-4p5Dacă până azi n-ai ascultat Kazi Ploae, e posibil să nu înțelegi mare lucru din EP-ul ăsta. Dacă până azi ai ascultat Kazi Ploae, e posibil să fii dezamăgit de EP-ul ăsta. Ar fi 100 de motive să nu înțelegi acest material. Cine-i totuși Kazi Ploae? Când a lansat “Gorgone” în 2007 se prezenta spunând: “zi-le că sunt nebun”. Era deja la al doilea album, dar despre primul, lansat în 2002, tot el spunea că “cel din 2002 e unul din cele mai slabe apărute la noi”, Gorgone însă “unul din cele mai bune”. În 2002 era cunoscut sub numele de Rain, făcea parte din trupa Supahuman Crew alături de NexTrick și Dialectic, iar albumul apărea independent, la Hades Records și se numea “Ardem case de discuri”. În 2005 apare cu numele Kazi Ploae pe compilația “Muzică cu greutate”, lansată prin 10Tone și oferită gratuit, iar piesa în cauză se numește “Visele smulg gratii”. “Gorgone” într-adevăr e “unul din cele mai bune” materiale apărute la noi, iar Kazi nu e “un alt mc” ci MC-ul. Urmează perioada de glorie alături de Specii (Dragonu’ ak 47 & Chimie) din 2009 și 2010 și săli de concerte pline. De atunci și până în prezent cei de la Specii, fie ca trupă, fie pe plan solo, nu au avut parte de răgaz, fiind printre singurii care într-adevăr au reușit să atragă (și să se mențină) atenția ascultătorilor de rap din țară. Kazi Ploae nu a lipsit niciun an din peisajul hip-hop românesc, de la “Gorgone”.

Povestea producătorului băcăuan Silent Strike (Ioan Titu) e un pic mai diferită, dar la fel de plină de succese (chiar comerciale), diferența fiind că vorbim de un stil muzical diferit, albumele sale fiind pline de “instrumente vii”, abordând genuri și stiluri muzicale precum electronic, jazz, glitch, IDM, dubstep, ambient, downtempo și nu în ultimul rând hip-hop. Încă din 2003 se intersectează cu hip-hop-ul pe compilația “Sabotaj” cu piesa Silent. Atrage atenția fanilor hip-hop după colaborarea cu Deliric 1 pe piesa “Demoncrație”, iar în 2010 colaborează cu Specii și Kazi Ploae pe albumul “Imperiul lianelor” și tot în 2010 pe albumul lui Kazi Ploae, “Hârtie de împăturit muntele”. Urmează o “pauză” și colaborează cu Deliric atât pe albumul “Inspecția tehnică periodică” dar și pe piesa “Ambrozie” care anunță chiar un album. Rămâne “în aer” însă.

În 2012, Silent Strike și Kazi scot din nou ceva împreună, Kazi Ploae (aka Regis Osmund) fiind invitat pe albumul lui Silent intitulat Singularity. Regis interpretează în franceză piesa “Petit soleil”.

În data de 6 ianuarie 2013 se dă de știre (împreună cu un preview): Silent Strike și Regis Osmund vor scoate împreună un ep, iar în data de 27 martie este lansat gratuit. Promoul este primit cu urale, verdictul dat deja: “este ceea ce trebuie… ce bine sună”. Păcat că ascultătorii în general n-au răbdare și în loc să se discute despre muzica lui (destulă) se discută can-can-uri. După apariție, părerile nu se schimbă “este ceea ce trebuie”, dar e îndeajuns ca piesa “Egorap” (button_play_pink[10][5]) să ajungă la urechile lui Tataee care cere ca sample-ul folosit să fie scos și discuțiile deviază din nou spre morală, furturi și sample-urile folosite de Tataee. Sample-ul în cauză este din piesa “Limbaj de cartier” de pe albumul “De cartier” lansat de B.U.G. Mafia în anul 1998, introdus perfect în piesă ca adaugare la versul lui Kazi în care spune “Parcă cerșeai mai frumos megastar megaspart: Succes ! te-ai întors pe dos. Mă cheamă Kazi Ploae stau la etajul 4”. Situația a fost clarificată de Tataee: "nu au cerut permisiune in prealabil si pentru ca, chiar daca ar fi cerut, nu ar fi primit. Le-am recomandat amical sa scoata varianta care continea sample-ul ca sa nu fie nevoie sa o fac eu sau reprezentantii nostrii legali. Problema e ca sunt foarte putini artisti romani (si echipele lor) stiu ce inseamna drepturile de autor/conexe si cum se procedeaza cu sampling-ul." Problemele “tehnice” contează prea puțin, iar cei ce nu au downloadat albumul imediat, găsesc ca și pe youtube, piesa cu gol, acel ceva care lipsește chiar dacă nu știi despre ce e vorba, pentru că se simte. Revenind la versul în cauză, apar și primele dubii de “diss” din partea lui Kazi către Dragonu’ sau Chimie (?). Nu poți ști dacă “megastar megaspart…te-ai întors pe dos” se referă la revenirea “creștinească” în rap a lui Dragonu’ sau “balauri travestiți numără voturi și avorturi”, cum nu poți ști dacă versul “Zeu delirant maimuțele râd de el spasmodic, absurdul capătă proporții” (vers ce apare de 2 ori pe piesă) se referă la Chimie care a lansat de curând albumul “De la Zei la cimpanzei”. Coincidențe? Cine știe. Certuri au fost? Cu siguranță. Au rămas prieteni? După spusele lor, da. E într-adevăr un diss? “"diss pe pizda mă-tii". Tot pe “Egorap” (button_play_pink[10][5]) spune: “Un poet bun e un MC mediocru, un poet excepțional n-ar avea treabă cu hip hop-ul “. În ce categorie se află Kazi? Dacă te întorci în 2007 și ai o memorie bună, te duce direct cu gândul la piesa “Zăpada veche” unde spune: “eu nu sunt un MC, eu scriu versuri, fac un beat pe calculator și scuip peste”.

Dar materialul nu începe cu “Egorap” (button_play_pink[10][5]) ci cu piesa “Stai jos” (button_play_pink[10]). Cine să stea jos? Cert e că sună încă de pe prima piesă a diss: “Eu am știut dintotdeauna că ești lacom fiindcă / Te tirai cu verdele de grupul tău de groupies / N-ai înțeles pepenele acum vezi numai fructe / Nu mai sunt o țintă acum nu mai am dorințe / Cum să mă convingi când tu nu ai convingeri ? “.

Piesa “Cristi mic și Cristi mare” (button_play_pink[10][5]) scoate în evidență cel mai bine în evidență calitățile de povestitor, prea puțin contează dacă povestea e reală sau fictivă. Piesă pe youtube depășește cu puțin 30000 de vizualizări, dar comentariile depășesc clar limitele prostiei. Cele mai idioate păreri? Cristi mic: Dragonu, Cristi mare: Dumnezeu, Cristi mic: Dragonu’, Cristi mare: Cedry2k etc. Posibile personaje din copilăria lui Kazi sau pură imaginație, spune: “Cristi mare e băiat, n-are treabă, Cristi mic e țigan vinde la tarabă …. Cristi mare porc, plictisit de zdrențe, Cristi mic o să-nvețe să se-nțepe”.

A 4-a piesă, “Focuoglu” (button_play_pink[10][5]) îl are ca invitat pe Bean. Cei doi nu se află la prima colaborare. Ca de obicei Kazi spune multe pe piesă, Bean însă nu. Un fel de “Wake up”, partea a 2-a, fără influențe raggae.

Ultima piesă poartă numele ep-ului, “Silent Regis” (button_play_pink[10][5]). Un EP scurt, de doar 16 minute și 6 secunde, dar care spune mai mult decât majoritatea lp-urilor scoate în ultimii ani în România. O alchimie aproape perfectă între Silent Strike și Kazi Ploae (sau Regis Osmund, dacă preferați), 16 minute de rap pur pe beat-uri experimentale, o gură de oxigen pentru un rap românesc în căutare de ceva nou dar care nu reușește să îl găsească, luând deseori căi total greșite și penibile pentru o cultură care mereu a reușit să se reinventeze. În asculți de 10 ori la rând și de 10 ori găsești ceva nou, sau îl asculți de 10 ori și de 10 ori poți da un sens propriu versurilor lui Kazi. Nu trebuie neapărat să îl înțelegi, dar trebuie să te chinui să îl descoperi pentru că el nu e un oarecare. Vorba aia: “Vroiam și eu să fiu repăr social, însă știam deja să scriu și să citesc așa că m-am
lăsat”.

Păcat totuși de calitatea audio a acestui material. Nu este nevoie să îl analizezi cu diverse programe pentru a-ți da seama că se aude foarte încet. EP-ul a fost lansat în data de 11 aprilie și nu se găsește în format fizic.

 

Piesele preferate de pe album: Toate, un minus însă pentru intervenția lui Bean pe “Focuoglu” (button_play_pink[10][5]).

Mai multe informații despre album pe http://www.hiphopdinromania.org/2013/03/silent-strike-si-kazi-ploae-silent.html

download

Mihai Livrescu:

Regis Osmund e scriitorul, Kazimir e omul, Kazi Ploae e avalanșa cu discurs liric. (de la Sora Treişpe)

În opinia mea, Kazi Ploae este o reminiscenţă dintr-o viaţă anterioară a unei turpitudini revelatoare sau nu-i mare lucru. După cele patru albume care, conform criticilor (sau forumiştilor, cum sunt numiţi în popor), au zguduit hip-hop-ul cu un sound obscur pătruns de sincretisme cu tâlc, Kazimir revine cu o nouă cărare către nicăieri. Pliindu-şi sinceritatea insipidă şi neloială pe hipnotismul pozitiv al negativelor lui Silent Strike, readuce în prim-plan diferenţa dintre el şi deferenţă, cât şi simplismul incomprehensibil al dezideratelor şi al presupusei sale insanităţi.

Preview-ul venit de nicăieri a făcut secţiunea de comentarii de pe youtube neîncăpătoare, toţi ascultătorii fiind încântaţi de revenire, căutând sensuri diferite in preview.

 

După două luni albumul a ieşit la lumina artificală a computerului şi mulţi s-au putut bucura (sau nu) de acesta.

Asemeni unui profesor sever, Kazimir îţi spune din start să "Stai Jos" şi să fii atent. Începe calm împrăştiind în atmosferă parfumul admonestării, prezentându-se apoi retoric. Mulţi ascultători spun că este un diss pentru Specii (ca mai tot albumul, de altfel), multe versuri având legătură indirectă cu ei, de exemplu "convingeri" - "revelaţie" - "Dumnezeu", "inel" (Vezi) şi altele, însă prefer să cred că e doar o povaţă, ca tot albumul. Totuşi, autorul lui "Gorgone" încheie acest album apoteotic, în recluziunea aprehensiunii faţă de un declin: "Nu mai pot să fiu aşa, oamenii sunt retardaţi."


Deşi fostul membru SuperHuman Crew s-a consacrat în underground (adică a devenit cunoscut în necunoscut) cu sensurile-i infinit interpretabile, a doua piesă, în speţă "Egorap", este destul de pregnantă, deşi trebuie să menţionăm că există şi pasaje absconse. El "ceartă" ascultătorii pentru ignoranţa lor faţă de hip-hop, ponegrind în acelaşi timp şi hip-hop-ul. A doua strofă, însă, e plină de idei ce pot fi luate ca citate, de exemplu "Un poet bun e un MC mediocru, un poet exceptional n-ar avea treaba cu hip-hop-ul", "Cerul pare etern văzut din casă", "Succesul e-un blestem...", "Nu poţi închiria doliu", apărând din nou idei cum că ar avea o ţintă clară: "Balauri travestiţi numără voturi şi avorturi - Voiam şi eu să fiu rapper social, însă ştiam deja să scriu şi să citesc, aşa că m-am lăsat" sau "Bravo ţie, nu uita cine eşti şi cine ştie". Cu toate acestea, artistul a negat orice tentativă de diss.

 

A treia piesă, după cum el spusese, este o poveste din copilărie, despre Cristi mic şi Cristi mare, doi băieţi din bloc. Găsim aici destule idei confuze şi, nelegându-se exact, însă fiind relativ apropiate dacă sunt privite cu ochii deschişi. De notat ar fi: "Debusolat ca un urs rasist lângă un panda", "Am citit Biblia, deci ştiu cum se trag ţepe", "Kranz Fafka", şamd.


Nimeni nu poate decela exhaustiv ideile lui Kazimir din timpul scrierii, "Focuoglu" fiind încă un argument la această idee. Bean îşi face şi el apariţia pe piesă, comportându-se asemeni unui ascultător "Kazi Ploae, chiar te-ai întors / Tu chiar crezi că mai are rost? / Regis Osmund? Nu-nţeleg! / Nici nu ştiu ce să mai cred". Kazi vine cu o alegorie a vieţii legată de un cuplu care denotă necesitatea schimbării în perfid, pentru o mai bună integrare în societate. Pentru a înlătura ideile diss-ului, trebuie să "Stai calm, nu vrei sa pari mai paranoic decât pari". Bineînţeles, trebuie înţeles că "Să suferi e un privilegiu atât de scump", parafrazându-l pe Emil Cioran.


În final, acest Kranz Fafka autohton, "vorbeşte singur" nedorindu-şi inocent o solitudine "Nu mă lăsa". Declamă filosofic, în început, aducându-i un elogiu subtil lui Marcel Proust: "Infernul e timpul pierdut [...] Sunt în căutarea timpului pierdut prost ca Marcel". ("Proust" se pronunţă "prust")

De altfel, Kazi ne dă aici un sfat preţios individual "Nu vreau să ştiu cum e lumea." Cu toate acestea, el "zboara sus" şi "vede tot ca un glob de cristal", cu "pene de fier steril şi uscat şi palid", declamând încă o noemă de reţinut: "Respectă-ţi condiţia pe această galeră de sclavi." În antiteza sa cu societatea, se comportă ca un tată care îşi instruieşte copilul pe strofa a doua, întrebând "Şi-atunci de ce vorbesc singur?" - "Toţi vorbesc singuri, diiferenţa e că lor nu le răspunde nimeni." Dialogul lăuntric între artist şi eu se concretizează cel mai bine în această strofă, în dorinţa-i de evoluţie.


Per total, albumul este o insurecţie împotriva hip-hop-ului şi încercarea de anesteziere a unei nevroze, "Centurionul" măcinând fir cu fir toate sentimentele în strofe cu mesaj alăturate unor elucubraţii incognoscibile, poate, pentru un simplu ascultător.

N-aş putea da o notă acestui album, nici nu aş putea alege o piesă preferată. Totuşi, pot declama după acest album un singur lucru (nu-i mare lucru): E KAZI PLOAE!

Despre autor

Trimiteți un comentariu Blogger Disqus

Ce parere ai? Trimite un comment!

 
Top