
Născut practic odată cu hip-hop-ul, termenul “mix tape” este în prezent unul din cele mai mediatizate și zăpăcite cel puțin pe meleagurile noastre. Ce-i drept, mixtape-ul a trecut prin diverse modificări, cele mai importante (dar nu esențiale) ar fi trecerea de la casetă (“tape”) la cd-uri sau mp3-uri și autoritatea MC-uli asupra mixtape-ului.

Motivele pentru care caseta avea un avantaj în fată vinylului care era foarte comun la începutul hip-hop-ului erau în primul rând prețul (vinylurile erau foarte scumpe, probabil vă mai amintiți scena din filmul Juice cu 2pac când mergeau să fure vinyl-urile pentru bunul lor prieten) dar și comoditatea de a pune o casetă în buzunar și a o avea tot timpul cu tine în cazul în care întâlneai pe cineva important care ar fi putut să o asculte pe moment (casetofoanele erau foarte la modă în acea perioadă).
Sloganul în acea perioadă era “Home Taping Is Killing Music”, dar pe lângă pirateria de care era acuzată, caseta înregistrată acasă aducea și beneficii nu doar hip-hop-ului dar și metal-ului, hardcore-ului, New Age-ului sau pop-ului.

Următorul pas a fost trecerea de la “party tape” (unde un dj mixa diverse piese și le comprima pe o casetă în scopul de a o face auzită la petrecere) la mixtape-uri cu diverși artiști sau un singur artist (mai rar) pentru publicitate. Majoritatea dj-ilor de hip-hop se ocupau de asta, ei fiind în centrul atenție, deseori auzindu-se vocea lor peste piese pentru a-și lăsa amprenta sau binecunoscutul “Exclusive” strigat peste unele piese de Dj Clue. Timp de aproape 3 decenii, mixtape-urile reprezentau o mică afacere, cum spunea și Grandmaster Flash pentru Mtv în 2007: “The people that was buying my customized tapes [in the ’70s] were the scramblers, the dealers, people that had money,” (Lumea care cumpăra casetele erau oameni cu bani). Sau DJ Brucie B din Harlem: “I was making a couple thousand dollars a month, easy, just doing this.” (“Făceam vreo 2000 de dolari pe lună ușor, doar făcând asta”).
În anii 90, Dj precum Brucie și Ron G au introdus mash-up-urile, acapella R&B pe un instrumental hip-hop. La sfârșitul anilor 90, mixtape-ul avea “puterea” de a lansa cariera unui artist. Dj precum Dj Clue, puteau juca rolul un A&R, mixtape-urile fiind cel mai bun demo pentru public și casele de discuri, iar artiști precum DMX și LOX reușind să se facă cunoscuți astfel, iar casele de discuri, înțelegând importanța mixape-urilor le sposorizau lansând chiar albume de studiou de acest tip prin Dj Clue sau Funkmaster Flex.
Cum spuneam mai sus, atenția se mută asupra MC-ilor, la la începutul anilor 2000, 50 Cent și G-Unit și Diplomats dominau scena mixtape-urilor. Bineînțeles, nu existau mixtape-uri fără dj, dar ei nu mai erau în centrul atenției, iar mixtape-urile deveneau street-album în toată firea.

În ziua de azi, mixtape-urile sunt cea mai bună rampă de lansare (diverși artiști s-au făcut auziți datorită lor), dar și cel mai bun mod pentru artiști de a-și ține fanii “antrenați”. Avantajul principal și diferența majoră față de un album oficial este lejeritatea cu care îl poți lansa. Dacă pentru un album oficial, orice detaliu este important și costos. Nu la fel se poate spune despre mixtape, pe care poți pune un freestyle, un interludiu, o piesă pe care casa de discuri nu o acceptă, piese care nu au intrat pe album și piese care nu intră pe album din cauza drepturilor de autor (deseori nu se ajunge la un acord pentru a folosi un sample). Din aceste motive, se întâmplă ca uneori mixtape-ul să fie considerat mai bun decât albumul.

Pe aceeași rețetă de “party-tape” mergeau și Dj Dox și Dj Undoo. “Phase one freestyle session” a fost lansat independent de Dj Dox în data de 23 aprilie 2001. Conține un intro, un outro și freestyle-uri de la L Doc, Tase, Carbon, Vlad Dobrescu, Cedry2k, Leo XL, Jada, BRG, Rimaru, Prozak, K-Gula, Deliric 1, Alchimia Sunetului, Nwanda, LSD, Asasinul, Politika Străzii, Connect-R, Smoke, Brugner, Piciu și Baskă și intervenții la platane din partea lui Dox bineînțeles dar și Dj Shiro, Dj Slide, Dj Paul și Christu’. La începutul anilor 2000, Dj Paul și Vlad Dobrescu împreună cu Facem Records au lansat 2 mixtape-uri. Dj Magnetic de asemenea a lansat un mixtape cu artiști români, iar alții care au lansat mixtape-uri în adevăratul sens al cuvântului au mai fost și Endogen, Dj Nasa, DOC, Boz sau Nosferatu.
Nane este cel care nu a lansat niciodată un album oficial, iar majoritatea albumelor idependente au fost confundate cu mixtape-uri, probabil din comoditate sau ignorață, însă “Motivație” din 2011, mixat de Dj Undoo poate fi catalogat mixtape. Piesa “Definiția unui mixtape” pe negativul lui T.I. a reușit să bage în mintea tuturor ideea că mixtape înseamnă “o colecție de melodii cu negative de pe net pe care scrie free”, iar pe lângă faptul că niciun artist cunoscut nu își dă negativele gratis, iar dacă le dă, o face în scop promoțional sau contra cost datorită cererilor mari, mixtape nu înseamnă o coleție de piese pe negative preluate.
Cum spuneam, pe un mixtape poți pune orice fel de piese, dar dj-ul este cel care le pune împreună. Pe lângă faptul că în România mixtape este orice album de 13-14 piese, orice copil numește instrumentalul preluat de pe internet “mixtape”, loviți fiind doar nu de ignoranță în domeniu dar și de “Sindromul Nane”.
Trimiteți un comentariu Blogger Facebook Disqus
Ce parere ai? Trimite un comment!