ELADIO "wutanghiddenmember" ELADIO "wutanghiddenmember" Author
Title: 20 de albume care mi-au influențat ultimii 20 de ani
Author: ELADIO "wutanghiddenmember"
Rating 5 of 5 Des:
Toți iubitorii unui anumit gen își amintesc cu siguranță "prima dragoste", prima piesa/album/videoclip care i-a făcut să se înd...

Toți iubitorii unui anumit gen își amintesc cu siguranță "prima dragoste", prima piesa/album/videoclip care i-a făcut să se îndrăgostească de un gen muzical care să devină soundtrack-ul vieții pentru foarte multe persoane. Foarte multe pentru că unii trec total de la un gen la altul după o anumită perioadă din diferite motive (principalul fiind trendul care influențează ușor gustul muzical la o anumită vârstă).

În 1990, imediat după căderea comunismului aveam doar 5 ani, vârstă la care nu înțelegi nimic nu doar din muzică, dar viața în general nu-ți spune nimic. Știai doar ce auzeai în casă și ce auzeai afară. Era perioada în care nici nu-ți păsa dacă ce ți se spune e adevărat sau nu. Era perioada în care toți știam însă de Lambada și vrând nevrând ne plăcea. Unul din primele hit-uri impuse poporului român după revoluție probabil. Îmi amintesc că mai era la moda Dr. Alban și că în 92 "It's my life" era cunoscut de oricine. Tot in perioada aia surorii mele îi plăcea Michael Jackson. În 91 ea avea caseta (dubla casetă) Dangerous. Din nou, vrând nevrând ascultam.

În 1995 însă, pe o casetă primită, care lejer în America putea fi numită mixtape, sora mea, care e mai mare decât mine cu 6 ani avea și câteva piese de la B.U.G. Mafia. Nu știam la 11 ani ce înseamnă B.U.G. Mafia, pentru că B.U.G. Mafia în perioada aia nu era o trupă cunoscută. De ce îmi plăcea? Pentru că se înjura foarte mult. Un an, doi mai târziu reușisem să fac rost de caseta "Mafia", dar în 1996 (albumul a ieșit în septembrie 1995) toți cântam "1 număr, 2 numere, 3 numere... gata!" cu un ochi la geam să nu ne vadă părinții.

În 1996 însă, pentru prima oară hip-hop-ul a însemnat ceva mai mult decât "pula-n pizdă". Hip-hop-ul îmi plăcea în continuare pentru prostii, iar după "1 număr, 2 numere, 3 numere... gata!" urma "R.P.D.". Caterincă... Dar îmi amintesc că în prima mea tabără (la Sinaia), cineva adusese ceva de la B.U.G. Mafia. Zic ceva pentru ca toată seara s-a ascultat numai "Născut şi crescut în Pantelimon" (deci nu știu dacă era caseta sau doar piesa pe o casetă piratată cum se obișnuia pe atunci), piesa de pe cel de-al 3-lea album al trupei B.U.G. Mafia. Din nou, nu știam mare lucru despre ei, nu știam că e cel de-al 3-lea album, nu știam cum se numește albumul, dar știam că acea piesă îmi plăcea.

Curios din fire, dar cu puține resurse și puțină lume care asculta genul ăla muzical, am încercat să aflu singur mai multe. Cum afli singur mai multe fără internet, fără persoane care ascultă? Te duci singur la tarabe și cauți.

Ce urmează deci, reprezintă gusturi pur personale. Sunt ultimii 20 de ani din viața mea cu albume care în acea perioadă au însemnat ceva. Fiecare album prezentat reprezintă ceva doar pentru acea perioadă, nu după, deoarece au fost foarte multe albume descoperite la mult timp după lansare, iar scopul articolul nu este acesta, ci cei 20 de ani cu albumele care au reprezentat coloana sonoră respectivilor ani.

1997: La Familia - Băieți de cartier 



Cum spuneam, a început căutarea, iar singura casetă care conținea ceva ce puteam cunoaște eu la doar 12 ani era "Băieți de cartier". Și aici începea "sistemul piramidal" pe care încă îl aplic. Știam de ei datorită Mafiei, iar pe caseta asta erau și membrii Mafiei. Dar nu numai: așa aflasem de Delikt, Baxter și Il-egal.

Caseta asta a reprezentat primul  meu pas adevărat înspre hip-hop-ul românesc, iar în ignoranța mea, cel străin nici nu exista, cum nu exista alta echipă în afară de Steaua, dar asta e alta poveste din ignoranța unui copil de 12 ani 😂.

1997 era anul în care Il-egal își lansa albumul de debut (iar eu habar nu aveam pe atunci), iar tot pe atunci și Morometzii își lansau albumul de debut. Paraziții și R.A.C.L.A. erau deja de ceva timp în peisaj, dar eu nu știam nimic de ei.




1998: La Familia - Nicăieri nu-i ca acasă

Din nou La Familia. De ce? Pentru că m-am întors în același loc de unde cumpăram casetele și asta era. Și ce putea fi mai pe placul unuia care avea deja o casetă La Familia? Mai ales ca în continuare nu știam mai mult decât La Familia, B.U.G. Mafia, Delikt, Il-egal și Don Baxter, dar de la ultimii 3 doar piesele de pe "Băieți de cartier". 

Deși nu știam încă de R.A.C.L.A., aflam acum cu ocazia "beef-ului" cu La Familia, deși Marijuana apărea și pe primul album B.U.G. Mafia, aflam cu adevărat că există și o voce feminină împreună cu Ganja.

Un an mai târziu apărea postul Atomic Tv, iar primul videoclip românesc a fost exact de pe albumul "Nicăieri nu-i ca acasă" la piesa "Tupeu de borfaș". Atomic Tv, Popcorn și Bravo urmau să schimbe radical modul de a te informa. În același an reușeam să fac rost și de prima mea casetă de la Morometzii, "Luminiles-austins" care era cel de-al 2-le album al trupei, album în care Don Baxter nu era prezent, dar în locul lui intra Raku, iar din trupă mai făceau parte Drops, FreakaDaDisk (care mai târizu îl înlocuiește pe Dj I.E.S. de la Paraziții) și 1-Q Sapro. Datorită acestui album l-am descoperit și pe Rimaru, dar pe care din motive evidente nu îl ascultam în acea perioadă.


1999: Paraziții - Nici o problemă

Descoperisem Paraziții cu ocazia acestui album (cel de-al 4-lea al trupei) datorită videoclipului "Bagabonții 99 (remix)".

Cum am spus mai sus, Atomic Tv avea un rol foarte important în ceea ce însemna informația în acea perioadă. 

Pe FreakaDaDisk îl știam deja de la Morometzii.


Tot în 1999 Dr. Dre își lansa cel de-al 2-lea album, "2001", Eminem apărea în peisaj datorita single-ului "My name is" și albumului "2001". Dar eu încă nu descoperisem rap-ul străin, iar "My name is" mi se părea o piesă destul de enervantă în acea perioadă.


2000: Eminem - The Marshall Mathers LP

Cum am spus, My name is nu mă impresionase, dar în data de 16 mai 2000, Eminem lansa primul single de pe cel de-al 2-lea album lansa cu Aftermath, "The Marshall Mathers LP". Din acel moment am devenit fan Eminem, iar la 14 ani aveam de la același magazin, prima mea casetă străină. Primele 2 de fapt pentru că împreună cu albumul lui Eminem luasem și albumul lui Dr. Dre. Deși în 1999 se lansase și "Role Model" și "Guilty Conscience" (ultimele single-uri de pe The Slim Shady LP) și la începutul anului 2000 (în data de 29 ianuarie) "Forgot about D.R.E." de pe "2001", de-abia cu această piesă aflam cu adevărat de Eminem, Dr Dre, Snoop Dogg, Ice Cube, D-12, RBX, Sticky Fingaz, Xzibit, Nate Dogg, Hittman, etc etc etc. Totul pe sistem piramidal, iar informațiile erau tot mai accesibile datorită revistelor, tv-ului și a prietenilor. Îmi amintesc că pentru prima oară vedeam și un CD pe atunci. Un prieten care avea un prieten a adus din Emiratele Arabe CD-ul lui Ice Cube, War & Peace, Vol 2 (The Peace Disc). Deși nu aveam unde să-l ascult mi-am făcut în oraș o copie și la alimentară am xeroxat coperta. Tot în 2000, rivalul de topuri al lui Eminem, Nelly lansa albumul de debut, Country Grammar și bineînțeles toate single-urile erau la tv. Tot în același an Busta Rhymes lansa cel de-al 4-lea album, Anarchy și de asemenea unele single-uri erau în rotație pe Atomic. Alte albume care mi-au atras atenția în acea perioadă și pe care am reușit să le cumpăr au fost Rule 3:36 al lui Ja Rule, Restless al lui Xzibit și Tha Last Meal al lui Snoop Dogg. Datorită single-urilor reușeam să aflu și de Wu Tang Clan (au lansat The W în 2000) și Outkast, care au lansat Stankonia .

2001: Paraziții - Categoria grea

Prima mea așa zisă combină avea nevoie de un prim CD original. Sursa de casete nu mai exista, iar cu intrarea la liceu am descoperit magazine noi în partea opusă a orașului unde am găsit și primul meu CD original, Categoria grea de la Paraziții. Era un pas foarte important pentru mine trecerea de la casetă la CD. Părea totul să evolueze rapid: 1999 Atomic, 2000 Viva Polska, 2001 primul meu CD, iar un an mai târziu, în 2002 MTV România.

Un alt magazin din centrul orașului vindea CD-uri, problema e că nu erau originale, dar asta urma să descopăr un an mai târziu. Dar nu-mi păsa, așa că în 2000 reușisem să cumpăr pe cd Devil's Night (D-12), The Blueprint (Jay-Z) și Iron Flag de la Wu Tang Clan. TOATE PIRAT. În același an ascultasem de la prieten The Great Depression al lui DMX, Until the end of time al lui 2pac și Malpractice al lui Redman. 

Datorită single-urilor de pe respectivele albume îi descopeream pe Cypress Hill, Ludacris, Missy Elliott și Nas. Tot în 2001 descopeream și Wu-Tang Clan-ul. "Gravel Pit" (lansat în decembrie 2000) si "Uzi (Pinky Ring)" (lansat în 2001) erau difuzate destul de des în acea perioadă.


2002: Eminem - The Eminem Show

 Cum spuneam mai sus, simțeam că evoluția a ajuns apogeul mai ales datorită faptului că România avea în sfârșit MTv-ul românesc. Era mult mai ușor sa afli noutățile, era mult mai ușor să citești o biografie sau o discografie când apărea un album nou, era mult mai ușor să afli mai ales că se va lansa un nou album. Nu mai era o surpriză găsită la magazinul de muzică, mai ales că magazinele de muzică nu aduceau "surprize" ci doar ce se lansa și mai ales se vinde în acel moment. Așteptam deci noul album al lui Eminem lansat la o săptămână după primul single, Without me. Cumpăram CD-urile piratate de care ziceam mai sus cu circa 80-120000 de lei. Eram zilnic la magazin să văd dacă au ceva nou și găsisem anticipat The Eminem Show. Am fugit repede cu el acasă dar toate piesele conțineau doar refrenul. Colecționar fiind de articole cu Eminem aflasem pentru prima oară că țin în mână un cd piratat, vândut drept cd original într-un magazin din centrul orașului, la fel ca cele din 2001. Deși restul cd-urilor costau peste 400 000, acesta costa doar 120000 (piratat). Când a ajuns originalul în magazin a costat 560 000. Pentru mine însemna peste jumătate din suma cu care trebuie să mă descurc lunar în acea perioadă. Dar primul CD original strain și mai ales cu Eminem a meritat efortul și sacrificiul. A fost primul și singurul CD din 2002, cu un efort pe măsura și viața mea care urma să se schimbe radical cu plecarea în Italia.


2003: 50 Cent - Get rich or dye tryin'

Primul an în străinătate, 2002-2003 era apogeul rap-ului în Italia, existau reviste hip-hop, destul de multe posturi Tv prin satelit din Germania, Polonia, Franța sau Cehia și chiar revistele The Source și Xxl, iar anul a început foarte bine cu lansarea primului album important care avea să devină unul din cele mai apreciate albume al deceniului, albumul de debut al lui 50 Cent la Shady/Aftermath/Interscope, Get rich or dye tryin'

Cu toate astea, nu toate cd-urile se găseau în magazinele de muzică, dar pentru aproape tot ce nu se găsea era un băiat din Senegal care vindea bootleg-uri pe marginea străzii. 

Tot în 2003 o descoperisem și pe Lil Kim cu albumul La Bella Mafia se lansa și primul album al lui Obie Trice, Cheers, primul album al trupei G-Unit, Beg for mercy iar din România reușisem să fac rost de noul album de la B.U.G. Mafia, Băieții buni.


2004: D 12 - D 12 World

Cum era de așteptat, mă îndepărtam din ce în ce mai tare de rap-ul românesc (de care mă interesa doar când cineva avea drum în țară și îi spuneam: "îmi iei și mie te rog toate cd-urile rap pe care le găsești?") și continuam pe linia albumelor găsite la magazinul de muzică sau a albumelor pirat de la prietenul din Senegal. Fiind fan Eminem în continuare, așteptam noul album Encore și noul album D12, D12 World. Am ales D12 World deoarece a fost lansat la începutul anului, în data de 27 aprilie, iar Encore la sfârșitul anului, în data de 12 noiembrie, iar albumele lui Method Man, 213 sau TI erau greu de găsit aici. Foarte ascultat în 2004, dar din același motiv ca Encore nu îl consider albumul anului 2004 a fost Street's Disciple al lui Nas. Nelly devenea din ce în ce mai comercial, Xzibit nu mai era relevant decât cu emisiunile și unele filme. Tot în 2004 își făcea debutu și Kanye West ca rapper, dar nu am rămas impresionat. Își făceau debutul solo și Young Buck și Lloyd Banks de la G-Unit.

Pentru prima oară descopeream cu adevărat și rap-ul nemțesc, tot datorită posturilor tv prin statelit (Viva și Mtv din Germania) își făcea apariția în playlist-ul meu Sido și tot ce însemna Aggro Berlin, datorită beef-ului cu Azad și cel din urmă.


2005:The Game - The Documentary


An nou, artist nou. Apărea The Game în peisaj. După Eminem și 50 Cent, tot datorită lui Dr. Dre, The Game devenea un alt nou artist care obținea un succes enorm cu albumul de debut lansat pentru o casă de discuri mare. Dacă îți plăceau Eminem, Dre, 50 Cent și tot ce însemna Aftermath/Interscope nu puteai sări peste acest album care un pic datorita faptului că a fost lansat în ianuarie, un pic datorită colaborărilor și mai ales datorită faptului că a fost distribuit cum trebuie.

2005 este și anul în care 50 Cent lansa cel de-al 2-lea album, The Massacre, dar deși s-au vândut 1,140,000 unități în prima săptămână, The Documentary avea acel ceva în plus. 

În 2000 lua naștere Viva Polska, iar disponibilitatea lui în Italia mă făcea să descopăr și rapul polonez. În 2005 Slums Attack lansau albumul Najlepszą obroną jest atak, iar videoclipul piesei Kurewskie zycie era unul din cele mai difuzate din acea perioadă.

Tot în 2005 își făcea debutul solo și Tony Yayo de la G-Unit, dar mi s-a părut și încă mi se pare un artist mediocru.


2006: Sișu & Puya - O mare familie 

2006 a fost un an al schimbărilor pentru mine și cum mă îndepărtasem destul de rapul românesc, a fost o schimbare și când am aflat că La Familia nu se mai numeau așa ci Sișu & Puya. Chiar dacă eu am aflat asta odată cu cel de-al 7-lea album, numele se schimbase deja cu cel de-al 6-lea, Foame de bani, album de care eu am facut rost tot în perioada asta dar care explica motivul schimbării. 

Albumele de afară erau puțin peste mediocru, Kingdom Come al lui Jay Z, King al lui T.I., Doctors Advocate al lui The Game, Hip-Hop Is Dead al lui Nas sau The Blue Carpet Treatment nu aduceau nimic nou și nici nu impresionau (nici criticii experți), dar O mare familie lansa C.I.A.-ul (deși nu îmi plăceau deloc pe acea piesă) și îi regăseam pe Brugner și Codul Penal. Per total îmi lăsase o părere foarte bună ținând cont de lunga perioadă fără La Familia care a însemnat o distanță de 7 ani și 3 albume. 

Tot în 2006 a revenit și B.U.G. Mafia, dar doar piesa și videoclipul de la Viața noastră erau ceva total inedit, restul fiind un Best Of cu piese refăcute, iar nervii nu se revărsau doar pe motivul scandalului dintre La Familia și B.U.G. Mafia dar și pe faptul că reeditarea piesei "Până când moartea ne va despărți" era cântată de Tataee. O consideram o piesă refăcută prost.


2007: Cilvaringz - I

Deși pare ciudat că nici un album de la Wu Tang Clan nu apare, e normal. Cum am mai spus, fiecare album apare doar dacă a fost descoperit și ascultat în anul respectiv, iar spre norocul meu am reușit să găsesc albumul de debut al lui Cilvaringz într-un magazin.

Deși din diferite motive multora nu le place Cilvaringz, "I" încă mi se pare un album foarte bun, complet și cu o producție foarte bună. 

La sfârșitul anului se lansa și cel de-al 5-lea album al trupei Wu-Tang Clan, la 3 ani de la moartea lui Ol' Dirty Bastard. 

Pe plan comercial, bătălia a fost între Kanye West și 50 Cent, iar Young Buck era singurul încă relevant de la G-Unit.


2008: Ice Cube - Raw Footage

După ani de Ice Cube reușesc să prind în sfârșit albumul lui în perioada lansării. Exact ca Paraziții în România, Ice Cube nu își schimbă stilul. Bineînțeles, nu reușește să atingă un succes comercial fiind astfel primul album al lui Ice Cube care nu primește nici măcar discul de aur. Dar "Gangsta rap made me do it" era exact ceea ce trebuia în acea perioadă, iar invitații de pe album s-au amalgamat perfect cu ceea ce a însemnat cel de-al 8-lea album al lui Ice Cube, iar mulți din ei în 2008 și-au lansat albumele: Nas, Jeezy și The Game.

Tot în 2008, în România C.I.A. își lansau albumul de debut, iar frustrarea mea față de un alt an fără albume în magazinele de specialitate din România mă împingea să încerc să ajut într-un fel. Nefiind rapper, neavând cunoștințe dar cu o simplă cultură generală m-am apucat de www.hiphopdinromania.org, www.hiphopdinromania.blogspot.com în acea perioadă. Dar asta e o altă poveste.


2009: La Coka Nostra - A Brand You Can Trust

După concertul lui Ill Bill în Bologna în 2008 și anunțarea albumului La Coka Nostra, trupă ce îi punea împreună pe Everlast, Ill Bill, Slaine, Dj Lethal și Danny Boy, albumul anului 2009 nu putea fi altul decât "A Brand You Can Trust".  Primul CD cumpărat direct din SUA, de pe ughh.com.

Tot în 2009, Eminem revenea cu Relapse, Jay Z cu The Blueprint 3, 50 Cent cu Before I Self Destruct și lista este destul de lungă. În timp ce Eminem conducea topurile vânzărilor cu Relapse, cel mai apreciat album de critică în 2009 a fost cel al lui Raekwon, "Only Built for Cuban Linx ... Pt. II".

Foarte ascultat în 2009 a fost și Blackout!2 al lui Method Man și Redman.

2010: Cypress Hill - Rise Up

Probabil pentru 2010 e cea mai dificilă alegere. Deși Eminem revenise cu Recovery, nu am fost impresionat, Battle of the Sexes al lui Ludacris și Apollo Kids al lui Ghostface Killah la fel. Nici Rise Up nu e unul din albumele Cypress Hill de recomandat însă.

Din România au meritat atenție Fiul risipitor al lui Butch, CuvinteCeVindecă al lui Cedry2k, Plecat definitiv al lui Axes și Scăpat de sub control al lui DOC.


Tot în 2010 lasam cea de-a 2-a compilație a blogului, iar din cauza complicațiilor, neseriozității și altor factori și ultima.


2011: M.O.P. - Sparta

Acest album a însemnat pentru M.O.P. nu doar trecerea de la G-Unit Records la Babygrande dar și realizarea unui nou album, proiect nereușit la G-Unit deoarece ultimul, Foundation, a fost lansat prin E1 Records și Koch. Albumul este produs în totalitate de Snowgoons.

 
Cu siguranță în compețiție cu albumul CelCareUrăște al lui Cheloo și Radioactive a marcat anul 2011. Noul artist al lui Eminem la Shady Records a reușit să scoată un album pe placul meu chiar dacă nu a reușit să urce în topuri, unde au condus detașat Lil Wayne și Drake, dar nici în topul criticilor de specialitate unde The Roots și Raphael Saadiq au fost cele mai apreciate. S-a apropiat foarte mult de nota maximă în The Source și în XXL însă.



2012: Sean Price - Mic Tyson 

Fără dubii. Într-o perioadă în care internetul era la putere și reușeai să iei albumele chiar înaintea lansării și nu aveai scuze să nu știi ce se lansează eu reușeam să îl descopăr pe Sean Price. Ca de obicei prea târziu pentru că Mic Tyson este cel de-al 3-lea album al său. Cu toate astea am reușit să îl cumpăr de pe ughh și mi-a fost trimis în data lansării.

Topurile erau în continuare ocupate de aceeași artiști: Nicki Minaj, Rick Ross, Drake, Flo Rida. 

Tot în 2012 Dre aducea un nou nume topurilor: Kendrick Lamar. Good Kid, M.A.A.D. City este cel de-al 2-lea album al său, primul însă la un label cunoscut și ca de obicei, tot ce atinge Dr. Dre are succes. Cu siguranță unul din cele mai bune albume ale anului.

 

2013: Eminem - The Marshall Mathers LP 2 

După lungi așteptări și dezamăgiri nici The Marshall Mathers LP 2 nu a fost acel ceva așteptat de mult timp și nici nu avea cum să fie, iar asta se înțelegea și din declarațiile lui Eminem. Nu poți scoate 13 ani mai târziu același lucru și nu te poți aștepta să se facă un lucru identic. Nu s-a refăcut The Real Slim Shady, dar cu siguranță noii fani Eminem o să-și dorească o piesă ca Rap God în 2026.

Cu siguranță pe locul 2 (poate la egalitate cu The Marshall Mathers LP 2) este albumul lui Slaine, The Boston Project.

În același an au fost pe repeat și albumele Long.Live.ASAP al lui Asap Rocky, Czarface al lui Inspectah Deck de la Wu Tang Clan cu 7L și Esoteric, Magna Carta Holy Grail al lui Jay Z, Legends Never Die al lui R.A. The Rugged Man și Born Sinner al lui J Cole. 

Din Germania Genetikk cu D.N.A. și Sido cu 30.11.80. 


2014: 50 Cent - Animal Ambition: An Untamed Desire to Win

Dacă îmi ceri să-ți enumăr 3 albume lansate în 2014 nu știu să-ți răspund. Dacă îmi pui o listă în față însă îmi amintesc de Animal Ambition, PRhyme, 2014 Forest Hills Drive, Run The Jewels 2, Oxymoron și Shady XV. Animal Ambition rămâne însă singurul pe care l-am ascultat de mai multe ori cap coadă cu plăcere. Puține piese, toate promovabile ca single; drept dovadă că toate piesele de pe album au un videoclip. Album slab dacă ne gândim la vânzări și mai slab dacă stăm să căutăm părerile criticilor. Bineînțeles, niciodată gusturile nu mi-au fost influențate de topuri sau de părerile altora.


2015:  Yelawolf - Love Story

Din nou, fără dubii, albumul preferat nu are treabă cu ce se întâmplă în topuri, nu are treabă cu ce se promovează în reviste, nu are treabă cu ce înseamnă părerea publicului pentru că pentru prima oară, în 2015, reușeam să ajung la un concert Yelawolf. Un concert în Milano ținut pentru circa 200 de persoane, un concert care avea să îmi țină pentru mai mult de 3 luni, zi de zi, piesele lui Yelawolf în playlist. Pentru prima oară în 10 ani cred, am ascultat un album așa de mult încât cunoșteam ordinea pieselor și în majoritatea cazurilor și versurile. Un album care în viitor o să stârnească amintiri și emoții la fel cum se întâmpla în trecut când La Familia, Mafia sau Il-egal lansau un album. 

Bineînțeles, anul 2015 este anul lui Kendrick Lamar, iar topurile sunt din nou conduse de Drake și Future. Revine și Dr. Dre cu soundtrack-ul Compton.   

2016: Slaine - Slaine is Dead 

Pentru prima oară în ultimul deceniu avem un an cu puține albume. 2016 e unul din puținii ani (ca în 2010 și în 2014) în care îmi vine greu să aleg un album preferat, dar primul în care nu pot spune că un am fost influențat în vreun fel de un album, din punct de vedere muzical bineînțeles. Că Drake e locul 1 în topuri deja nu mai e noutate de ani buni, dar doar câteva piese de le Views mi-au atras atenția la fel pot spune și de Future. Revenirea trupelor De la Soul și A Tribe Called Quest au fost o surpriză plăcută. La fel nou album al lui J Cole ("prea rap" pentru "criticii moderni"), noul album La Coka Nostra și D.I.T.C. 

Pe Slaine însă mereu l-am descoperit mai târziu, iar singurul an în care am reușit să îi cumpăr un album în momentul în care a fost lansat a trebuit să fie în anul în care Eminem lansa The Marshall Mathers LP 2. 

Despre autor

Trimiteți un comentariu Blogger Disqus

  1. ma bucur mult pentru destainuirea acesta interesanta, imi plac si mie albumele celor de la parazitii, the game si eminem, salut mare!

    RăspundețiȘtergere

Ce parere ai? Trimite un comment!

 
Top